Unde ne găsești
B-dul Ion Mihalache 98, București
Programări prin telefon
+ (40) 787 327 944
Orarul nostru
L - V: 8.00 - 20.00; S: 9.00 - 14.00

De ce mergem la psihoterapie?

De cele mai multe ori o persoana apelează la psihoterapie pentru că se simte blocată sau pierdută, la nivel de sentimente sau comportament.

Sunt situații în care o persoană este adusă de rude sau prieteni pentru ca sentimentele sau comportamentul acesteia apar ca fiind iraționale. Nici persoana și nici ceilalți nu înțeleg de ce este așa de furioasă, deprimată, obsesivă sau de ce îi este teama. Simte că nu valorează nimic, că nu se înțelege cu nimeni, că niciun bărbat (femeie) nu o (îl) iubește. Își ruinează viață cu droguri / alcool sau își spală mâinile compulsiv, este agresiv cu cei apropiați, are o atitudine arogantă care îi diminuează șansele profesionale sau sociale; intra în relații masochiste, suportând abuzul sau insensibilitatea celuilalt.

Nu-și dă seama de ce se comporta așa, știe doar că nu este fericită și că acest comportament nu este eficient, dar dintr-un anumit motiv nu se poate schimba.

De fapt exista o alta motivație, alte sentimente care o determină să repete aceste modele de comportament. Daca ar ști despre ce e vorba, ar putea rezista impulsului și ar alege alt mod de a-și satisface nevoile.

De obicei aceste probleme sunt exprimate prin intermediul așa numitelor simptome și mecanisme de apărare.

Printr-un mecanism de apărare înțelegem că o persoana încearcă, într-un mod evident, să evite durerea și în același timp să maximizeze controlul asupra acestei situații inconfortabile. De exemplu o persoana se poate simți umilită, respinsă, acuzată; decât să conștientizeze aceste experiențe neplăcute, își concentrează energia să se apere, protejând-și astfel stima de sine.

O persoană care începe să devina "defensivă" dezvoltă foarte multe simptome - depresie, abuz de droguri, diverse anxietăți, insomnie, "probleme de personalitate", chiar paranoia.

Astfel, un simptom este consecința unui mecanism de apărare. Mecanismul de apărare ne protejează de experiențe neplăcute, care ne ataca stima de sine. Când aceste mecanisme eșuează tindem să ne escaladăm eforturile și dezvoltăm alte comportamente (de exemplu: consum de droguri, fobii, atacuri de panică, etc.)

Ce este psihoterapia?

De multe ori psihoterapia pare a fi un demers inutil. Nu poți rezolva problemele citind o carte despre depresie sau vorbind cu un prieten? Nu poți renunța pur și simplu la anumite comportamente care nu sunt eficiente sau chiar îți fac rău?

Răspunsul este că ar fi prea dureros. O persoana depresivă este blocată în depresie pentru că, incredibil sau nu, este mai ușor sa se simtă depresivă decât să facă față durerii. Este mai ușor să creadă că totul în jurul ei este lipsit de sens, decât sa facă față la ceea ce se întâmplă. De aceea depresia pare irațională - pentru că este o distragere de la altceva.

Toate aceste comportamente, sentimente, percepții nu sunt alese sau stabilite la un nivel conștient. Nu ne angajam în comportamente distructive sau prostești în mod deliberat.

Cheia înțelegerii acestor comportamente este inconștientul. Astfel, doar printr-o psihoterapie poți ajunge în aceasta zona. Învățarea la nivel intelectual este rareori eficientă.

Scopul unei psihoterapii este insight-ul personal, descoperirea personală de sine. Acest mod de învățare este adesea dificil, de aceea psihoterapia durează mai mult decât câteva ședințe.

Psihoterapia este un proces de conștientizare; cu cât suntem mai puțin conștienți de motivele, sentimentele, gândurile, acțiunile noastre, cu atât ele ne vor controla mai mult si vom rămâne blocați în vechile pattern-uri care nu mai funcționează.

Veți spune "dar sunt conștient de ceea simt, fac și gândesc". Daca am fi însă conștienți nu am avea simptome. Am avea reacții emoționale rezonabile la urcușurile si coborâșurile vieții în loc sa intram în stări de panică, anxietate, depresie, am învață din greșeli; nu i-am răni pe cei pe care îi iubim și nu am intra în situații care sa ne rânească.

Psihoterapia este rațională și accesibilă. Nu este nimic esoteric sau nedefinibil; nu este un proces mistic pe care doar unii oameni îl înțeleg și alții nu. Este un proces logic pe care oricine îl poate înțelege și urma. Mai mult chiar, într-o psihoterapie bună orice pas trebuie sa aibă sens pentru pacient.

Singurul mod de a înțelege ce se întâmplă este sa analizezi faptele. Faptele nu sunt doar externe, ele includ sentimentele, reacțiile, percepțiile.

În ședințe, clientul trebuie sa aibă un rol activ în verificarea ideilor terapeutului sau ale lui personale. Pentru orice interpretare a psihoterapeutului, clientul este cel care decide daca este așa sau nu. Cea mai importantă dovadă că o interpretare sau sugestie este corectă este reacția lui la aceasta. Corectă sau nu, daca nu beneficiază de ea, interpretarea este lipsită de valoare.

Psihoterapia este un dialog. Clientul prezintă faptele, iar terapeutul își spune părerea referitor la acestea și așa mai departe. Te ajuta terapeutul să descoperi adevărul despre tine, viața ta, sentimentele tale sau bate câmpii? Daca bate câmpii, trebuie să-i atragi atenția. Nici un terapeut nu are dreptate tot timpul si poate că așteptările tale de schimbare sunt nerealiste sau prost ghidate. Trebuie sa clarificați acest lucru împreună. Dar cuvântul final îl are clientul. Terapeutul poate spune ce este probabil că se întâmpla cu clientul, ce pare că se întâmplă, însă doar clientul confirmă daca e corect sau nu. Fără o testare activă din partea clientului asupra materialului, psihoterapia degenerează într-un experiment rațional, speculații si teorii fără nici un impact asupra vieții, sentimentelor și comportamentului clientului.

Desigur că terapeutul trebuie să-l învețe acest rol activ. Dacă clientul nu înțelege cum să facă acest lucru și nu are o ghidare clară, e probabil timpul să-și schimbe terapeutul.

Ce nu este psihoterapia?

Mai mult decât alte profesii, psihoterapia este deseori ridiculizată. Există într-adevăr terapeuți incompetenți care contribuie la percepția negativă pe care o au oamenii despre psihoterapie.

Psihoterapia nu este întotdeauna "o abordare pozitivă necondiționată". Clientul are nevoie să aibă încredere în terapeut, dar nu este necesar ca întotdeauna să te simți confortabil. De fapt, dacă întrebările psihoterapeutului nu stârnesc un pic de disconfort, nu ajungi nicăieri.

Psihoterapia nu înseamnă a da sfaturi. Lumea este plina de sfaturi și mergi la psihoterapie tocmai pentru ca te simți pierdut printre atâtea sfaturi și nu mai știi pe cine să crezi. Ultimul lucru de care ai nevoie este un alt sfat.

Scopul psihoterapiei este să te descoperi pe tine și prioritățile tale, să dobândești curajul de a acționa. Un psihoterapeut nu-i va spune clientului ce sa facă în legătura cu mariajul, slujba, anxietatea lui, etc. Dacă terapeutul îl ajuta să devina conștient de ceea ce se întâmpla cu el, de ceea ce se întâmpla între el si ceilalți, atunci clientul va ști mai bine decât terapeutul ce este mai bine pentru el. Pentru psihoterapie se aplica foarte bine aforismul "dă-i omului un peste și-l hrănești pentru o zi; învață-l să pescuiască și-l vei hrăni toată viața".

Diferența între psihoterapie și sfaturi, suport, învățare despre sentimente și comportament este că acestea din urma nu oferă insight.

Insight-ul nu este învățare în sens intelectual. Este o experiența personală intensă și energizantă care trebuie sa fie în centrul fiecărei psihoterapii.

 


 

Ce se întâmplă la o ședință?

Ședințele sunt adesea provocative, uneori inconsistente, pline de rezistentă, care te fac să vrei să renunți, dar în același timp se întâmpla ceva nou și interesant. Ești curios să afli ce te face să gândești, să simți sau să te comporți într-un anumit fel și cum anumite aspecte și evenimente din viața ta sunt legate într-un mod pe care până atunci nu l-ai luat în considerare.

Daca în primele 5 ședințe nu se întâmpla nimic va trebui să vorbești cu terapeutul despre acest lucru. Poate ca rezistența ta pentru psihoterapie în acel moment este prea mare, poate ca nu te poți deschide față de acel terapeut, nu te simți conectat cu el și nu ești interesat de proces.

Așa cum am mai spus, psihoterapia este insight. Vom ști când este vorba de un insight când ne vom simți mai clari, mai hotărâți, mai plini de speranță, mai energici și când simptomele vor dispărea.

Exista mai multe tipuri de psihoterapii: psihanaliza, analiza tranzacțională, gesthalt, psihodrama, etc. Dar ingredientul de baza este relația terapeutica, în cadrul căreia clientul învață sau reînvăță să se conecteze, să dezvolte atașamente în relațiile lui viitoare.