Unde ne găsești
B-dul Ion Mihalache 98, București
Programări prin telefon
+ (40) 787 327 944
Orarul nostru
L - V: 8.00 - 20.00; S: 9.00 - 14.00

Nedureroasă

Fără efecte adverse

Neinvazivă

 

 

IMPORTANT. Recomandăm pacientului să realizeze un dosar ce monitorizează starea lui de sănătate pe parcursul vieții, să păstreze toate rezultatele ecografice realizate în timp, alături de analize clinice și biochimice sau alte investigații efectuate, și să se prezinte la medic de fiecare dată cu acest dosar – pentru a se putea realiza o evaluare personală în dinamică. Astfel se observa eventualele imbunătățiri sau înrăutățiri ale stării de sănătate, și se poate pune un diagnostic corect. Un diagnostic complet nu se realizează pe baza unei singure investigații, ci pe evoluția în dinamică a modificărilor clinico-biologice.

Informații utile pentru pacienți

Ecografia (denumită și sonografie sau ultrasonografie) este o metodă de diagnostic care utilizează ultrasunetele (US), în scopul generării de imagini de la nivelul corpului uman. Ea se realizează cu ajutorul aparatului numit ecograf.

Ecografia este una dintre cele mai dinamice proceduri utilizate în practica medicală modernă, fiind ușor și rapid de realizat. Ecografia este considerată o investigație de rutină, examenul ecografic fiind o procedură neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesita o pregătire anterioară deosebită.

Ecografia nu se utilizează la examinarea oaselor și plămânilor, imaginile ecografice vizualizează cu mare acuratețe în schimb rinichii, ficatul, vezica biliară, pancreasul, splina, apendicele, uterul, ovarele, vezica urinara, dar și vasele sangvine, de exemplu vasele iliace, aorta, carotida, femurala, contribuind la stabilirea unui diagnostic facil și rapid, chiar și în caz de urgență.

 

Domenii de aplicabilitate

Endocrinologie : ecografie de tiroidă pentru evaluarea ecostructurii, vizualizarea de imagini solide sau chistice și vascularizația parenchimul tiroidian.

 Gastroenterologie : în ultrasonografie abdominală sunt vizualizate organele de consistență solidă, precum: pancreasul, aorta, vena cava inferioară, ficatul, vezica biliară, ductele biliare, rinichii, splina.

 Neurologie : estimarea debitului sanguin și vizualizarea stenozelor în arterele carotide și în cadrul arterelor cerebrale de calibru mare.

 Ginecologie (ecografie transvaginală: vizualizarea ovarelor, uterului, colului sau a altor formațiuni pelvine) si Obstetrica: ecografia obstetricală e utilizată în cadrul sarcinii pentru a verifica dezvoltarea fătului.

 Urologie : pentru a determina de ex. : cantitatea de lichid reținută în vezica urinară, litiaza renală, formațiuni prezente la nivelul vezicii urinare, ureterelor sau rinichilor.

 Sistem scheletic : tendoanele, mușchii, nervii, suprafețele oaselor.

 Vasculară : Ecografia Doppler poate fi completata prin calcul doppler, pentru a determina direcția și viteza de deplasare a sângelui spre sau de la proba.

 Medicina de urgență : evaluarea traumelor prin sonografie FAST ( ‘focused assessment with sonography for trauma’ ) pentru a depista hemoperitoneul sau tamponamentul pericardic posttraumatic.

 Ecografie intervențională : pentru prelevarea biopsiilor, pentru transfuzii intrauterine.

 Ecografie cu substanță de contrast : Are la baza injectarea intravenoasa a unei substanțe de contrast, reprezentată de un gaz inert, care prin amestecarea cu fosfolipide și ser fiziologic, prin agitare, formează microbule. Acestea în aproximativ 10 secunde ajung la nivelul organului țintă, putându-se realiza o harta a regiunii sau a organului vizat, pe baza semnalului provenit din vase. In aproximativ 15 minute de la injectare substanța se elimina în totalitate prin expirație.

 

Avantajele si dezavantajele ecografiei

Ecografia este considerată o investigație de rutină, examenul ecografic fiind o procedură rapidă, neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesită o pregătire anterioară deosebită.

Un alt avantaj al ecografiei constă în faptul că se evită efectele nocive ale razelor X. Mai mult, echipamentul este portabil și accesibil, putând fi folosit atât în spital cât și în cabinet, la patul bolnavului sau chiar în ambulanță.

Un dezavantaj consta însă în faptul că rezultatul depinde și de experiența și priceperea specialistului care o realizează și interpretează, rezultate fals negative sau fals pozitive putând fi prezente datorită subiectivismului ce apare în realizarea examinării. Importanța educației în ultrasonografie este foarte mare.  Organizația Mondiala a Sănătății a subliniat că, deoarece ecografia este “operator dependență” se ajunge la situația paradoxala ca sa fie “mai importantă prezența resursei umane calificate decât aceea a echipamentului ecografic însuși” (WHO, 1990). În etapa actuală, practica ultrasonografică se efectuează prin intermediul “aplicațiilor clinice”. Se poate considera ca o ecografie este atât de buna și de performantă pe cât de bine știe medicul practician să obțină imaginea cea mai elocventă iar apoi să o integreze în tabloul clinic. Ultrasonografia trebuie practicată acolo unde aduce beneficii reale și trebuie privită cu rezerve acolo unde aportul său diagnostic este limitat (Goldberg, 1988).

Un punct forte important al ultrasonografiei, ce nu trebuie trecut cu vederea, este caracterul dinamic al acesteia. Imaginea ecografica este “dinamică” (termenul anglosaxon folosit este de procedura “real time”). Această caracteristică, rezultată din succesiunea rapida a secțiunilor la nivelul ecranului, permite obținerea de informații asupra contractilității miocardului, a mișcărilor fetale sau a mobilității intestinale exact în timp ce aceste evenimente iau loc. Imaginea dinamică completează imaginea statica și conferă o alta perspectivă asupra organismului studiat, și conferă ecografiei șansa de a genera un diagnostic foarte rapid, în timpul examinării. Această caracteristică validează metoda ecografica drept procedură clinică.

Din păcate însă, spre deosebire de imaginea folosită în computer, tomografie sau rezonanță magnetică, imaginea ecografică nu este exhaustivă, nefiind capabilă să cuprindă pe ecran decât secțiuni limitate, interesând regiuni anatomice de dimensiuni variabile. Cu toate acestea, datorită optimizărilor tehnologice din ultimii 10-15 ani, explorarea ecografică a ajuns să beneficieze de imagini de o calitate și rezoluție din ce în ce mai bune, care ajută la micșorarea dozei de subiectivitate ce intervine în diagnostic.

Când este recomandată ecografia abdominală? 

Datorita calității de a fi non-invazivă, neiradiantă și nedureroasă, ecografia abdominală se recomandă atât în cazul suspiciunii unei patologii abdominale, cât și ca examen de rutină anual, în lipsa oricărui simptom.

Ecografia abdominală – simptome ce indică efectuarea acesteia:

– dureri abdominale acute sau cronice, indiferent de durata sau simptome asociate (patologie renala, hepatica, colecistica, pancreatica)
– traumatisme abdominale, cu posibile rupturi de organe si hemoragie interna
– tulburări de ciclu menstrual (vizualizarea uterului si ovarelor)
– febra de cauza neidentificata (poate fi explicata de o patologie abdominala)
– scădere in greutate de cauza neprecizata (posibila tumora)
– existenta unei tumori extra abdominale, pentru a depista posibilele metastaze abdominale in organe sau ganglioni
– tulburări de tranzit – constipație, scaune diareice, meteorism abdominal
– icter (colorația gălbuie a tegumentelor si mucoaselor),putând fi datorat unor afecțiuni hepatice, ale cailor biliare, colecistului sau pancreasului (tumori la nivelul capului pancreatic determinând obstrucție la nivelul cai biliare principale)
– apariția unor tumori abdominale, o masa palpabila sau decelata printr-o alta metoda imagistica
– mărirea de volum a abdomenului de cauza neprecizata
– tulburări de urinare- micțiuni frecvente, dureroase sau urmate de sângerare
– modificări ale urinei – culoare, miros, claritate
– sindrom inflamator sau infecțios de cauza necunoscuta
– existența unor adenopatii (ganglioni) periferice, dureroase sau nedureroase, de obicei decelate prin palpare de către pacient
– suspiciunea de îmbolnăvire a unuia din următoarele organe: pancreas, ficat și căi biliare, rinichi, splina, uter, ovare, vezica urinară, prostată, a ganglionilot abdominali sau vaselor abdominale
– greață, vărsături (posibilă afectare hepatică, colecistită, pancreatică)
– senzație de oboseală cronică (posibilă patologie hepatică)
– sindrom anxios (posibilă afectare suprarenală)

 

Ecografia abdominală – Rezultatul acesteia ne îndrumă spre diverse diagnostice:

Informațiile obținute de medicul examinator după efectuarea ecografiei, cu privire la apariția unor modificari de dimensiune și structură a organelor examinate, pot conduce la un diagnostic, de exemplu:

– boli hepatice (steatoză, ciroză, tumori hepatice etc.)
– pancreatice (pancreatite, tumori pancreatice, chiste și pseudochiste pancreatice etc.)
– biliare (calculi, colecistite, tumori etc.)
– renale (calculi, tumori, inflamații, dilatarea căilor excretorii etc.)
– vezica urinară (calculi, tumori, diverticuli etc.)
– uter și ovare (fibroame uterine, tumori ovariene, chiste ovariene, prezența unei sarcini etc.)

Uneori cănd datele obținute în urma efectuarii ecografiei abdominale nu sunt concludente pentru a putea fi stabilit un diagnostic cert, pacientul este îndrumat de medicul examinator pentru efectuarea unor investigații suplimentare (CT, endoscopie digestivă superioară, colonoscopie, RMN adominal).

Pe lângă informații obținute cu privire la organele parenchimatoase (ficat, pancreas, splina, rinichi, uter și ovare, prostată) și cele cavitare (stomac, colon, vezică urinară, colecist) – ecografia poate aduce informații cu privire la prezența lichidului  în cavitatea abdominală (ascita), în pericard (în jurul inimii), la nivelul pleurei.

Evaluarea diametrului unor vase sanguine și modificărilor lor - anevrism – mărire a calibrului vasului, stenoza-strâmtare a calibrului vascular, etc.), care au semnificație în diagnosticul unor patologii prezente, de exemplu la nivelul aortei, arterelor renale, arterei splenice etc.).
Datorită posibilitătii utilizarii semnalului Doppler în ecografie, se pot obține informații utile cu privire la existența unor eventuale tromboze (obstrucția unor vase prin prezența de trombi (cheag de sânge) ) -ex. tromboza de venă porta, de venă cavă inferioară, vasele renale, etc.

Cum trebuie sa se pregatească pacientul înaintea efectuarii unei ecografii abdominale pentru ca aceasta să fie cât mai concludentă:

  1. Ecografia este indicată să fie efectuată după un post alimentar de cel putin 6 ore (daca ecografia este efectuată posprandial (după alimentație), nu se pot obține informații cu privire la vezica biliară, întrucât aceasta se golește după ingestia de alimente pentru a facilita digestia).
  2. Pacientul trebuie să consume aproximativ 1-1,5 l de lichide (apă plată, ceai) cu cca. o oră înaintea efectuării ecografiei, cu mențiunea că ingestia de apă trebuie oprită cu aproximativ 30-40 de minute înaintea efectuării ecografiei, în caz contrar, apa ingerată va stagna la nivelul stomacului facând dificilă, uneori chiar imposibilă examinarea pancreasului.
  3. Pacientul NU va urina înaintea efectuării ecografiei, pentru a putea fi examinată vezica urinară, aceasta trebuie să fie în repletie (plină), golirea acesteia facând imposibilă examinarea ei; o vezică urinară goală face dificila și examinrea organelor pelvine (uter, ovare, prostată).
  4. Cu o zi înainte de efectuarea ecografiei pacientul este sfătuit să evite alimentația care favorizează meteorismul abdominal (balonarea) - de ex.fasole, mazăre, lapte, fructe și de preferat ca ultima masă să fie servită la orele 18-19.

Ecografia 2D

 

 

 

 

Ecografia 3D

Ecografia 4D